banca întreabă despre beneficiarii finali ai companiei noastre cum completez asta

Întrebarea despre UBO provine din investigația asupra clienților băncii, nu din Registrul Comerțului

Banca pune această întrebare pe baza propriei obligații de investigație asupra clienților, iar aceasta înseamnă că răspunsul constă din două straturi. Stratul unu este înregistrarea formală: cine este înregistrat ca UBO în registrul UBO, parte a Registrului Comerțului. Stratul doi este ceea ce banca dorește suplimentar: o declarație a structurii de control, adesea cu un organigramă, și uneori o explicație dacă UBO deține un procent chiar sub sau deasupra pragului de 25%. Ambele straturi trebuie să se potrivească între ele — o bancă care constată o abatere între registru și propria ta declarație, aproape întotdeauna va pune o întrebare de urmărire asupra acesteia.

Prin urmare, nu completa doar numele, ci și baza pe care cineva este UBO: participație în acțiuni, drept de vot, sau control efectiv prin alt mod. Dacă structura se desfășoară prin mai multe holding-uri intermediare, o reprezentare schematică este adesea mai ușor de verificat decât un text continuu. Dacă ai stabilit deja în dosar cine sunt beneficiarii finali ai întreprinderii, atunci aceasta este de obicei o chestiune de preluare și verificare a datei ultimei modificări. Atenție, în același chestionar, la o întrebare separată cu privire la persoane politic expuse — dacă un administrator sau o persoană interesată este o PEP este adesea numerotată separat, dar face parte din același bloc de investigație asupra clienților și este ușor trecută cu vederea.

Temei: investigația asupra clienților conform Legii de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului plus Legea Registrului Comerțului din 2007

Obligația băncii de a pune întrebări cu privire la UBO-uri rezultă din Legea de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului, care prevede investigația asupra clienților la angajarea unei relații de afaceri; înregistrarea formală a UBO-urilor în sine este reglementată prin Legea Registrului Comerțului din 2007. Acestea sunt două reglementări diferite cu două scopuri diferite — una obligă banca să pună întrebări, cealaltă obligă întreprinderea să înregistreze — și aceasta explică de ce răspunsurile trebuie să se potrivească între ele, dar nu provin din aceeași sursă.