Care este denumirea statutară a întreprinderii?

Denumirea statutară se află în registrul comerțului, nu pe hârtia de scrisoare

Denumirea statutară este denumirea oficială care apare în actul constitutiv sau în statut și care este înregistrată la Camera de Comerț. Aceasta nu este neapărat denumirea care apare pe site-ul web sau pe facturi: o întreprindere poate utiliza denumiri comerciale care diferă de denumirea statutară. Într-o listă de întrebări despre identitate, clientul de obicei solicită în mod expres denumirea din registrul comerțului, nu o marcă comercială sau o prescurtare.

Certificatul din registrul comerțului indică ambele: denumirea statutară și, după caz, una sau mai multe denumiri comerciale. Cine are certificatul la îndemână, completează de obicei acest câmp fără discuții. Confuzia apare mai ales în cazul grupurilor cu mai multe entități, unde lista de întrebări nu clarifică întotdeauna care entitate este vizată — societatea mamă, societatea care prestează servicii și livrează, sau o anumită locație. Această distincție este adesea legată de întrebarea privind adresa de stabilire a întreprinderii, deoarece ambele câmpuri trebuie să aparțină aceleiași persoane juridice. De asemenea, numărul de înregistrare care este solicitat în întrebarea privind numărul de înregistrare este asociat cu acea denumire statutară unică: denumirea și numărul trebuie să se potrivească între ele așa cum apar în registru.

Înregistrat în registrul comerțului conform Legii registrului comerțului din 2007

Obligația de a înregistra denumirea unei întreprinderi rezultă din Legea registrului comerțului din 2007, care stabilește ce date ale fiecărei întreprinderi se înregistrează în registrul comerțului. Acea denumire — denumirea statutară — este astfel un fapt înregistrat, verificabil prin certificat, și nu ceva pentru care întreprinzătorul însuși face o alegere la completarea unei liste de întrebări.