clientul întreabă despre emisiile din scara 1, 2 și 3, cum completez corect

Scope 1, 2 și 3 sunt trei întrebări separate

Clientul de fapt pune de trei ori o întrebare diferită, chiar dacă se află sub un singur titlu "emisie de CO2". Scope 1 este emisia directă a companiei în sine: arderea proprie, flota de vehicule proprie, procesul de producție propriu. Scope 2 este emisia indirectă din energia achiziționată, de obicei electricitate și uneori căldură urbană. Scope 3 este restul lanțului de valoare: tot ceea ce emit furnizorii pentru a produce materia dumneavoastră brută, și tot ceea ce se întâmplă după livrare în transportul și utilizarea de către client. Pentru scope 1 și 2, în majoritatea cazurilor este suficientă o calculare pe bază de consumul total de energie pe an, împărțită pe combustibil și electricitate, cu un factor de emisie standard per unitate.

Scope 3 este secțiunea în care întreprinderile mici și medii se lovesc adesea, deoarece necesită date de la terți. Dacă nu dispui de acestea, atunci "încă nu este calculat" este o răspuns mai valid decât un număr estimat fără justificare. Unii clienți acceptă pentru scope 3 o explicație calitativă în locul unui cifru, mai ales dacă întreprinderea este mică. Verifică în caz de îndoială ce anume se încadrează în scope 3 înainte să completezi ceva, deoarece o parte din scope 3 se suprapune cu întrebări despre deșeuri și obiective de reducție, iar acestea sunt adesea tratate separat în aceeași chestionar. Vezi și ce anume înțelege un client prin scope 2, pentru că "energia achiziționată" este uneori confundată cu consumul total de energie, ceea ce duce la conturi duble.

De unde provine această clasificare

Clasificarea pe scope provine din GHG Protocol, standardul internațional care servește drept bază pentru cele mai multe liste de întrebări, chiar dacă nu o menționează după nume. Standardul EFRAG VSME, modulul de bază voluntar pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu sunt cotate la bursă, se aliniază la aceasta și indică nivelul de detaliu suficient pentru companiile mai mici: scope 1 și 2 obligatorii, scope 3 adesea ca indicator suplimentar sau voluntar.